Internetul: între reciprocitate şi solidaritate

S-a vorbit mult în ultiuma vreme despre reciprocitate…

friends

Reciprocitatea există şi ar trebui să existe, iar uneori e de-a dreptul surpinzătoare. Acum câteva săptămâni, după ce alergasem după mijlocul de transport în comun, am primit un bilet de tramvai de la o persoană care tocmai cobora, împreună cu mesajul: uite, s-ar putea să fie control. Dacă nu m-aş fi ţinut de bară în momentul ăla aş fi căzut pe spate. M-a minunat gestul. Era absolut gratuit. Două zile mai târziu făceam acelaşi lucru. Sentimentul a fost grozav.

Revenim. Reciprocitatea are cîteva limite bine definite, şi sunt impuse de capacitatea unei persoane a interacţiona. IRL cunoşti în jur de 250 de persoane şi interacţionezi cu 150, din care cu poate 30 frecvent, 4-5 din aceşti fiindu-ţi prieteni. Numărul maxim de persoane cu care poţi menţine relaţii sociale este de aproximativ 150, asta conform legii lui Dunbar.

În online potenţialul de cunoscuţi este nelimitat (bine, are o limită, dar e mare – 3 miliarde), dar capacitatea ta de a interacţiona nu creşte cu mult, deşi putem presupune că interacţionezi mult mai superficial decât în viaţa reală. Bine, poţi face schimb de Gift-uri sau cadouri (aniversare) pe Facebook cu câteva sute de oameni, dar să interacţionezi constant cu sute de oameni este greu, dacă nu imposibil.