Sorella. Vine din Jermanica să asiste la mormântarea nunta mea. Doi prunci în dotare, başca soţ neamţ arian pur. Tu, sorella, vii? Ca e gata socoteala, m-o cerut de nevast! Bă, fratello! Vin, plm.
Şi pe drum către aeroportul din Dortmund sau Dusseldorf, ca tot timpul le încurc, li se strică pedala la acceleraţie: maşina mergea cu maxim 60 la oră, şi toată trepida. Abia ajunge familia nemţească la aeroport la timp.
Şi sorella s-o gândit că mi-ar prinde foarte bine să-mi aducă nişte oale, să aibă muierea gropărească ce sparge de capurile mele când vin noaptea atât parfumat, cât şi abţiguit; aşa că la aeroport, pentru bagajul extra, wizzairii au uşurat-o de vreo 300 oiro. Care sunt bani buni, cam oriunde te-ai afla pe Terra. Corect?
Continuăăăm.
Ajung oamenii în Cluj, eu le încredinţez, cu inima strânsă, furia vişinie – să se care de la aeroport la Sibiu, la părinţii gropăreşti. Neamţul meu e un finuţ, care a condus multe maşini la viaţa lui; dar când am încercat să îi explic că la Dacie trebe să îi dai un pumn în freză ca să meargă faza scurtă, o râs: eu ştie tot, dracă cumnatul meu, eu condus Dacie când tu fluierat la gajici din triciclet! Binieeee… zice Groparu.
Peste o oră, mă sună sorella din Aiud: bă! unde-i talonul de la Dacie? La mine, zic; am uitat să vi-l dau! Fain, zice sor-mea. Că amu lom amendă că meream cu farurile stinse, că nu ştiam că în România aşa se circulă; şi pe lângă asta nu avem nici actele maşinii!
După un sejur la Sibiu, porneşte familia mare către Cluj; şi se rătăcesc urât de tot, în urbe. Şi venind ei încoace, într-un final, reuşesc să ajungă să ne întâlnim, după mai multe înjurături adresate în trafic unor şoferi de altă etnie decât cea germană. Şi trimiţându-i eu pe ei să se cazeze, le pică toba la maşină! De data asta la Opelul Corsa al Gropăroilor, care sunt ei părinţii gropăreşti. Că o trebuit cumnatul să lege toba cu cureaua lui de la pantalonii de la costum, şi toată nunta mea şi-o tras budigăii să nu-i pice, deci canci dansuri şi iolariohoho.
Şi la nuntă cumnatul şi-a pătat costumul cu ceară de la lumânări; şi când au plecat de la nuntă, în plină noapte, iar s-au rătăcit, şi a durat o oră jumate să găsească cazarea, deşi se afla la 4 minute 20 secunde distanţă. Că nu s-o îndurat să mă sune pe mine de pe roaming.
Na!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu